Ulei de barbă Imperial Beard Urban Beard Oil

Ulei Urban Imperial Beard, realizat din uleiuri de argan, jojoba și susan, hrănește profund barba, oferindu-i o fragranță plăcută și delicată.

Protecția antibacteriană este asigurată prin includerea uleiului esențial de arbore de ceai, care protejează și calmează pielea de iritații.
Înmoaie, hidratează și relaxează părul, făcând barba mai moale și mai atrăgătoare.
Fără alcool.

Uleiul de argan este extras din copacul de argan, care crește în Maroc și sud-vestul Algeriei. Bogat în Vitamina E și antioxidanți, este apreciat și pentru proprietățile sale cosmetice. Cu calități nutritive, regenerative și restaurative, este ideal pentru îngrijirea bărbii. Adesea denumit ulei miraculos, uleiul de argan adaugă autenticitate ritului antic de frumusețe, o versatilitate care îl face atât de remarcabil.

Uleiul de jojoba este de fapt o ceară lichidă obținută din semințele plantei de jojoba, cunoscută și sub numele de "alun sălbatic", care crește în America de Sud. Cu rădăcini care pot ajunge la peste 30 de metri lungime, acest arbore poate reține umezeala în solul deșertic, rezistând astfel secetei. Compoziția sa, similară cu cea a sebumului uman, are o afinitate remarcabilă cu pielea și părul. Masajele regulate cu acest ulei vor restabili vitalitatea și strălucirea bărbii.

Susanul este o plantă anuală oleaginoasă care crește în Asia tropicală și aparține familiei Pedaliaceae. A fost cultivat în Africa și Asia de mii de ani. Este foarte posibil ca susanul să fi fost prima plantă din care a fost extras uleiul comestibil, acum aproximativ 3500 de ani, în Mesopotamia. Acest ulei pătrunde ușor în piele și în părul bărbii, înmuindu-le, protejând împotriva razelor ultraviolete, hrănind și calmand iritațiile.

Arborele de ceai își datorează numele navigatorului James Cook și echipajului său, care, ajungând în Australia, au preparat un ceai răcoritor din frunzele acestui arbore. De asemenea, au observat că populațiile indigene foloseau aceste frunze pentru a face cataplasme, pe care le aplicau pe răni pentru a trata infecțiile. Cu mult înainte de apariția primelor antibiotice sintetice în 922, frunzele arborelui de ceai erau distilate, iar proprietățile lor incredibile antiseptice și antibacteriene erau confirmate.