Парфюмерия

Istoria și evoluția parfumului

Parfumul — cea mai intensă concentrație dintre toate esențele aromate disponibile în comerț. Acesta diferă prin durabilitate excepțională, aromă extinsă și costuri ridicate. Este un amestec lichid de uleiuri sau compuși aromatici, fixativi și solvenți, utilizat  pentru a evoca o aromă plăcută.

Cuvântul parfum provine din sintagma latină: “per” în traducere „prin” și “fumus” ce denotă „fum”. Tămâia a fost utilizată pe larg de egipteni în jurul anului 3000 î.Hr., unde inițial era folosită doar pentru desfășurarea ritualurilor spirituale. Iar mai apoi a devenit accesibilă  tuturor, după ce preoții au renunțat la drepturile și privilegiile lor exclusive. Așadar, orășenii au început să facă băi cu substanțe parfumate și să le folosească în viața de zi cu zi.

Parfumurile lichide au fost inventate de grecii antici. În Anglia, popularitatea sa a crescut în timpul domniei lui Henric al VIII-lea și, în special, a reginei Elisabeta I, care a cerut să aromatizeze toate locurile publice. 

Dacă mai devreme esențele se bazau doar pe extracte naturale de flori, acum parfumeria originală este reprezentată de combinații de compuși naturali și chimici, denumiți note sau acorduri. Chanel Nr. 5 a fost primul parfum ce conținea componente sintetice și a avut la bază 80 de ingrediente diferite.

Tehnica de obținere a parfumului 

Prima etapă a producției este extragerea uleiurilor esențiale. Iar mai răspândită este tehnologia distilării cu abur:
- plantele sunt plasate în apă clocotită și emit eter cu abur;
- după condensare, soluția uleioasă este separată de apă și poate fi colectată.

Pentru a colecta un kilogram de substanță, pot fi necesare sute de kilograme de inflorescențe. Acest lucru explică parțial prețurile ridicate - nu toată lumea își poate permite să cumpere parfumuri naturale fără înlocuitori artificiali. În plus, procesul de producție nu se limitează la două etape:
- ulterior, uleiurile sunt diluate cu alcool pentru  a încetini evaporarea;
- lichidul diluat este insistat în ghivece, astfel încât rășinile și particulele de ceară să se depună;
- după filtrare are loc o procedură la fel de importantă - ambalarea.

Parfumurile moderne sunt clasificate prin saturație - concentrația de uleiuri conținute în compoziție:
- parfum - 20-50%;
- apă de parfum EDP - 10-25%;
- apă de toaletă EDT - 6-15%;
- apă de colonie - până la 5%;
- apă parfumată - 1-3%.

Parfumul este un parfum sub formă de soluție alcoolică sau apoasă alcoolică de 10-30% (sau mai mult, în greutate) din substanțe parfumate. Durata de acțiune (durabilitate) asupra corpului uman este de 5-10 ore, pe țesătură de bumbac - cel puțin 30 de ore. Printre alte produse de parfumerie similare (apă de toaletă, apă de colonie), parfumurile au cea mai mare concentrație de substanțe aromate și persistența aromelor.